miercuri, 28 septembrie 2016

Un gand

Cand crezi ca mai rau de atat nu mai poti... mai poti! Si, surprinzator sau nu, tot singur iti revii... tot singur te ridici....

Am avut o zi ingrozitoare... te astepti ca dupa un timp sa iti treaca si sa fie mai bine... dar mai ai si zile proaste, cand iti dai seama cat esti de singur... Prinsi in valtoarea vietii, cu totii uitam de ceilalti, de nevoile, dorintele, visurile, de durerile, suferinta sau tristetea lor. Suntem atat de satui de ale noastre, incat nici nu vrem sa mai privim spre ei... sa descoperim acelasi lucru si acolo...

marți, 27 septembrie 2016

Sa rezistam si azi


Astazi m-am trezit cu acelasi gand... Mi se face un dor nebun... nebun... si nu ma pot concentra la nimic, desi sunt in urma cu multe, cu foarte multe.

Cand crezi ca ai trecut peste ce este mai greu, cand incepi sa rasufli usurat si sa ridici capul, atunci revine dorul si te loveste pe nepregatite, clatinandu-te din temelii si lasandu-te ametit si fara directie. Si iti vine sa plangi si sa stigi si sa te ascunzi de lume si de tot... dar trebuie sa zambesti, sa mananci, sa muncesti, sa traiesti...

Cine o fi inventat dorul?

Apoi iti dai seama ca plangi degeaba... ca nimic nu se schimba daca plangi sau daca te plangi. Si inveti sa mergi din nou, sa razi din nou, sa speri din nou.

luni, 26 septembrie 2016

Suntem prea ocupati sa ne mai gandim la noi?


In weekend nu am scris, caci am fost prinsa cu diverse si, din fericire, nu am avut timp sa ma mai gandesc la ale mele...Cu toate astea s-au strecurat multe ganduri aiurea, care mi-au dat starea aia de gol si de nemultumire. Citeam undeva ca nu conteaza la cine/ce te gandesti  seara cand esti singur, ci cel/cea/ceea de care ti-e dor atunci cand nu ai timp, cand esti prins cu alte treburi si totusi gandul ala se poate strecura atat de usor. Si asa este.... Cand ne dorim ceva cu adevarat, acest lucru ne insoteste mereu, nu numai atunci cand ai timp si mintea libera sau cand te simti singur si vrei pe cineva.

Un cuvant, o expresie, o melodie, un loc... totul si orice iti poate aminti ceea ce doresti si incerci sa tii ascuns adanc in sufletul tau. O melodie pe care altadata o ascultai pe repeat acum iti este pumnal in inima si nu mai poti sa o auzi nici macar accidental.

Mda, asta este viata, singuri ne-o complicam de cele mai multe ori, singuri facem alegeri de care nu suntem mandrii mai apoi, dar pe care nu le mai putem schimba. Alteori facem alegeri care nu sunt probabil cele mai corecte - in acceptiunea societatii - dar care pe noi ne fac fericiti. Cei mai fericiti. Si apoi, cand totul se intoarce impotriva noastra, uneori regretam, alteori nu... insa de fiecare data suferim... dar nu ne invatam minte... niciodata.

vineri, 23 septembrie 2016

Scurt

Ziua 4

Azi am inceput prin munca si am continuat prin plans... dar nu orice fel de plans, ci din acela in hohote. Daca m-ar vedea cineva ar crede ca sunt nebuna sa inep sa plang din senin. Si poate ca sunt.


joi, 22 septembrie 2016

Azi despre plans


Ziua 3

Hmm, am ajuns si aici... credeam ca voi renunta dupa primele 2 zile... se pare totusi ca sunt insistenta.

De fapt, asta am descoperit... ca pot fi foarte insistenta si incapatanata... si uneori nu este bine. Din fericire insa reusesc sa ma incapatanez si in ceea ce trebuie, deci este ok...
Azi a fost bine. Mi-a fost mai bine. Cu suisuri si coborasuri, cu dor si tristete, dar si cu speranta si determinare. Doare sa renunti la ceea ce vrei... insa descoperi ca doare mai rau sa tii cu dintii de ce nu trebuie. Si, daca este scris sa fie al tau... va fi. Nu ma indoiesc de asta.... nu ma mai indoiesc...

Razi, plangi, cazi, te ridici, cazi din nou, te scuturi si o iei de la capat. Uneori sa plangi iti face bine... si plangi pana uiti de la ce ai pornit... dar nu te poti opri...

Azi m-am trezit plangand fara sa stiu de ce... citeam ceva si mi-am dat seama ca lacrimile mi se rostogolesc pe obraji... ca si cum ramasesem datoare si acum... ca tot nu eram atenta... am zis sa recuperez norma. Cand mi-am dat seama ca plang m-am incapatanat sa ma opresc... si pentru putin timp chiar am reusit. Deci se poate ... uneori.

Alteori plangi.... iti plangi si tristetea si singuratea si starea de gol pe care o simti mereu, si dorinta de a nu mai plange... si de a nu mai fi singur...

Din fericire trebuie sa te ridici si sa zambesti din nou... si cu timpul uiti ca ai plans... uiti de ce ai plans... si mergi mai departe... sau ce a mai ramas din tine merge mai departe... O parte din sufletul tau s-a scurs odata cu lacrimile si clipele alea... si te-ai schimbat...

Voi cand ati plans ultima data? Si de ce?


miercuri, 21 septembrie 2016


Ziua 2

Azi am inceput ziua prost si a avut tendinta sa continue la fel....
Din fericire lucrurile au inceput sa se aseze si astfel si starea mea s-a schimbat...

Observ insa ca imi este foarte usor sa trec de la o stare la alta, de la liniste interioara la agitatie aparent fara logica sau la tristete

Si nu pot sa ma intreb de ce oscilez asa de tare. Partea buna este ca imi revin repede si ma pot controla mai usor... mult mai usor decat pana acum...

Sper sa continui la fel

Ziua a continuat bine... date fiind conditiile. Cu toate astea nu imi recunosc slabiciunile si nu stiu cum de am ajuns aici, desi ma credeam mult mai puternica de atat. Exista in viata fiecarei persoane un moment in care se simte pierduta, lipsita de scop si de directie. Uneori simti ca ai tot si, in acelasi timp, simti ca nu ai nimic. Daca privesti in jurul tau vezi ca ai cam tot ce iti poti dori - casa, masa, familie, job, ceva banuti - dar nu ai exact ceea ce te-ar face fericit/a in acel moment... si partea ciudata este ca nu stii ce anume te-ar face fericit/a.... Stii doar ca iti lipseste!

Asa am fost azi! Sunt recunoascatoare pentru ce am... dar imi lipseste ceva!
Cine ma poate ajuta sa aflu ce?


marți, 20 septembrie 2016

Prima zi de... jurnal

Ziua 1 a restului vietii mele

Azi am decis pentru a mia oara ca nu voi lasa nimic sa ma afecteze si ca voi fi fericita, indiferent de ceea ce se intampla in afara mea. Sunt singura responsabila pentru ceea ce simt si traiesc, asa ca tot singura trebuie sa imi port de grija.

Azi am avut o zi buna... cred. Am fost la deschiderea Starbucks in Craiova, ceea ce a fost un lucru bun, caci m-a adus aproape de amici si am vazut ce se intampla la astfel de evenimente, in spatele usilor inchise. - Concluzia a fost ca, daca nu sunt prezenta 100% la ceea ce fac, pierd 90% din distractie/informatie/oameni si socializare si nu e bine. Asa ca, de notat pe lista de ToDo: Lasa naibii telefonul si fii prezenta!

Alergatul prin oras cu diverse treburi si cu un picior schiop mi-a reamintit ce bine este sa nu stai inchis si sa te implici in multe lucruri care iti aduc beneficii. Statul inchisa in casa/birou nu e de mine.

Cu psihicul sunt ceva mai bine... Ne dam parte in parte... dar am inceput sa ma pricep si ies invingatoare tot mai des din confruntarea cu el. Sunt pe calea cea buna :)